Dreptul urbanismului și al construirii reprezintă un ansamblu de reguli deosebit de importante pentru toți oamenii, indiferent de nivelul de educație sau profesie, căci ele reglementează regimul juridic al alcătuirii, organizării și utilizării tuturor spațiilor – terenuri și construcții – în care se desfășoară viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Este, în același timp, un domeniu dificil de înțeles și de stăpânit, chiar și de către profesioniști, în special din cauza varietății și a numărului mare de acte normative care trebuie coroborate și analizate împreună pentru a da sens și a înțelege cu adevărat conceptele și noțiunile cu care operează acest domeniu.
Recenta adoptare a primului Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor din România a mai redus din complexitatea normativă, unificând principalele legi preexistente, dar în continuare există foarte multe reglementări tangente – de la Legea apelor, a minelor, a drumurilor, privind siguranța zborurilor etc. și până la cele mai detaliate normative tehnice, de la protecția împotriva incendiilor și până la proiectarea și edificarea fiecărui element constructiv – care trebuie avute în vedere atunci când analizăm juridic domeniul urbanismului și al construirii.
Lucrurile devin mai simple atunci când toate aceste acte normative (împreună cu bagajul aferent, alcătuit din doctrina și jurisprudența dezvoltate în ultimii 35 de ani), sunt desfăcute, analizate și recompuse apoi în structura logică și clară a unui curs universitar, adică a unei lucrări care trebuie să poată fi prezentată și sub forma unor prelegeri academice. Este ceea ce face și profesorul Ovidiu Podaru în volumul de față, oarecum provocator, dar corect intitulat Regulile de urbanism – între sfidare și respect, volum aflat la ediția a doua, revizuită ca urmare a intrării în vigoare a Codului urbanismului.
Regula de urbanism reprezintă nu doar nucleul dur al dreptului (material al) urbanismului, ci și epicentrul contenciosului urbanismului; de aceea, clarificarea regimului juridic al acesteia a devenit stringentă. Volumul este original atât din perspectiva conținutului (căci de fiecare dată s-a încercat scoaterea în evidență deopotrivă a încălcării/fraudării, în practică, a unei anumite reguli de urbanism, respectiv a faptului dacă, și – eventual – cum s-ar putea repara o asemenea ilegalitate, evitându-se desființarea imobilului ilegal), cât și din perspectiva modului de abordare a materiei.
În fine, cartea este diferită de orice altă carte juridică și datorită imaginilor care însoțesc partea scrisă. După cum veți vedea, fiecare regulă, fiecare element arhitectural-urbanistic și fiecare caz practic analizate în acest volum sunt exemplificate imediat cu una sau chiar mai multe schițe și imagini color, realizate de arhitectul Andrei Vălean-Kőves, autorul întregii părți vizuale din carte.
Prezentul volum, Regulile de urbanism – între sfidare și respect, face parte dintr-un proiect mai amplu al Profesorului Ovidiu Podaru, dedicat Dreptului amenajării teritoriului, al urbanismului și construirii. Un proiect editorial în care vor mai fi incluse alte trei volume:
De la „Colectiv” la „Crevedia” și „Ferma Dacilor”, cam toate tragediile petrecute în România democratică au avut, în mod exasperant, aceleași două cauze: prima, aceea că regulile stabilite în prealabil, nu întotdeauna clare, sunt frecvent încălcate de subiecții de drept cărora li se adresează; a doua, aceea că autoritățile administrative cel mai adesea tolerează dacă nu chiar încurajează această stare de lucruri.
Iar dintre aceste reguli frecvent încălcate, prim-planul este ocupat de regulile de urbanism. Unele dintre ele sunt complet necunoscute publicului larg; dar până și autorităților care trebuie să le aplice le sunt, uneori, străine. Altele sunt tratate ca și cum ar fi simple recomandări, sau, în cel mai bun caz, ca și cum ar avea un caracter supletiv, ce poate fi înlăturat prin bunăvoința autorităților locale. Și poate că unele chiar așa și sunt, însă această „bunăvoință” se manifestă, uneori, doar selectiv, deci discreționar.
Intrarea în vigoare a Codului urbanismului clarifică unele lucruri, însă, cu privire la altele, ceața va persista, întrucât nici măcar regulile de bază, cuprinse în Regulamentul general de urbanism, adoptat în 1996, nu sunt preluate în acest cod. Iar lucrarea de față exact asta își propune: să le aducă pe toate la lumină.
Ovidiu Podaru
