Codul anterior de procedura civila, ca de altfel si Codul civil, au supravietuit unor epoci extrem de diferite si adeseori neprielnice pentru procesul de eficientizare si democratizare a justitiei. In ultimele doua decenii legislatia procesuala a fost supusa insa unor modificari esentiale, determinate de necesitatea adaptarii ei la noile realitati social-economice din tara noastra.

Dupa mai bine de doua decenii de la reinstaurarea democratiei in Romania forul legislativ a reusit sa adopte un Nou Cod de procedura civila, eveniment care ar trebui sa reprezinte un moment de referinta in evolutia dreptului nostru. Sistemele juridice contemporane sunt de o mobilitate extraordinara, astfel ca, in mod natural, nici legislatia procesuala nu poate fi considerata una imuabila, ea fiind intodeauna perfectibila, ca orice opera umana. Dar, in acelasi timp, nu trebuie sa ignoram efectele deosebit de negative pe care le poate determina, adeseori, escaladarea procesului de legiferare, modificarile normative intempestive, formale si inconsecvente, care, din pacate, au culminat cu modificarea repetata a unui cod care nici nu a intrat in vigoare. Nadajduim insa ca noua noastra procedura civila isi va pastra traditionala caracteristica de a reprezenta cea mai stabila ramura a sistemului juridic. Un atare deziderat depinde, in mare masura, de modul de receptare de catre practicieni a noilor reglementari in materie. Doctrina ar trebui sa se alature si ea unor asemenea eforturi si sa contribuie la interpretarea noilor dispozitii legislative, cu pasiunea si rigoarea ce trebuie sa-i fie caracteristica.