Dreptul mediului se studiază (ca disciplină obligatorie sau opțională) la toate facultățile de drept din România.
Prin acest curs de Dreptul mediului s-a urmărit structurarea intuitivă a materiei și analiza judicioasă a reglementărilor în domeniul protecției mediului, dar și oferirea unui model de analiză succintă a acestui domeniu din ce în ce mai important pentru economiile și societățile contemporane.
Prin analizarea conceptelor, a principiilor și a normelor juridice de mediu, a instrumentelor de protecție, precum și a instituțiilor juridice specifice regimului juridic al factorilor de mediu, autoarea acestei cărți, doamna Mihaela Cristina Paul, oferă un instrument sintetic de cunoaștere a materiei dreptului mediului, de formare a deprinderilor de interpretare a unor procese și noțiuni la scară globală, în perspectiva interdisciplinarității și a dezvoltării durabile. De asemenea, la finalul cursului sunt prevăzute atât subiecte propuse pentru examenul de an al studenților la materia Dreptul mediului, precum sistemul organizatoric al protecției mediului, formele poluării atmosferei sau efectele poluării apelor, care să îi ajute pe aceștia să își fixeze informațiile necesare în vederea promovării examenului, cât și jurisprudență internațională sub forma unor decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, în care sunt prezentate diverse cauze din domeniu, cu teme precum emisii de particule provenite de la vehicule cu motoare diesel, dezvoltare urbană sau contaminarea sursei de aprovizionare cu apă.
Ediția a doua a cursului de Dreptul mediului cuprinde un nou capitol, intitulat Regimul juridic al substanțelor și preparatelor chimice periculoase și al deșeurilor de orice fel, în care sunt prezentate atât reglementările interne în materie, cât și cele internaționale, reprezentând un punct de plecare în navigarea domeniului complicat al gestionării deșeurilor într-o lume din ce în ce mai sufocată de ele.
Lucrarea constituie un ghid eficient pentru orientarea rapidă într-o legislație foarte variată și aflată într-o continuă evoluție, util în primul rând studenților din toate ciclurile de învățământ superior, din cadrul facultăților cu profil juridic, dar și teoreticienilor și practicienilor, putând servi ca îndrumător esențial în înțelegerea instituțiilor juridice de dreptul mediului.
Mihaela Cristina PAUL este lector universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu” din București.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL MEDIULUI
1.1. Protecția mediului și drepturile omului
1.2. Tipuri de degradare a mediului, cauze și efecte ale degradării mediului
1.3. Noțiunea de mediu și drept al mediului
CAPITOLUL II. RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL MEDIULUI
2.1. Caracterul normelor juridice
2.2. Definiția raportului juridic de mediu
2.3. Caracterele raportului juridic de dreptul mediului
2.4. Subiectele raportului juridic
2.5. Conținutul raportului juridic
2.6. Funcțiile dreptului mediului
2.7. Izvoarele dreptului mediului
CAPITOLUL III. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI MEDIULUI
3.1. Principiul precauției în luarea deciziei
3.2. Principiul prevenirii
3.3. Protecția mediului – obiectiv de interes public major
3.4. Principiul integrării cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale
3.5. Principiul exercitării de către stat a dreptului suveran de a exploata resursele naturale în concordanță cu politica sa ecologică
3.6. Principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului bio-geografic natural [art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 195/2005]
3.7. Principiul „poluatorul plătește”
3.8. Principiul reținerii poluanților la sursă
3.9. Principiul participării publicului la elaborarea și aplicarea deciziei de mediu
CAPITOLUL IV. RAPORTUL DINTRE DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS ȘI ECHILIBRAT ȘI CELELALTE DREPTURI FUNDAMENTALE ALE OMULUI
4.1. Noțiunea de drept fundamental al omului
4.2. Recunoașterea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic
4.3. Titularii dreptului la un mediu sănătos
4.4. Raportul dintre dreptul fundamental la un mediu sănătos și echilibrat ecologic și celelalte drepturi fundamentale
4.5. Drepturile – garanții ale dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic
4.6. Recunoașterea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic în România
4.7. Recunoașterea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic în Uniunea Europeană
4.8. Garantarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic prin Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CAPITOLUL V. INSTITUȚIILE DREPTULUI MEDIULUI. AUTORITATEA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI CA INSTITUȚIE A DREPTULUI MEDIULUI
5.1. Apariția și dezvoltarea instituțiilor dreptului mediului
5.2. Sistemul organizatoric al protecției mediului
5.3. Structuri de gestiune
5.4. Structuri de cooperare
5.5. Alte instituții cu atribuții și răspunderi în domeniul mediului
CAPITOLUL VI. PRINCIPALELE REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECȚIA JURIDICĂ A ATMOSFEREI
6.1. Considerații generale privind atmosfera și poluarea acesteia
6.2. Clasificarea surselor de poluare
6.3. Formele poluării atmosferei
6.4. Efectele poluării atmosferei
6.5. Protecția atmosferei în dreptul intern și internațional
6.6. Soluții privind prevenirea și combaterea poluării atmosferice
6.7. Răspunderea juridică pentru poluarea atmosferei
CAPITOLUL VII. PRINCIPALELE REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECȚIA JURIDICĂ A APEI
7.1. Reglementări interne și internaționale în materia protejării apelor
7.2. Clasificarea apelor
7.3. Clasificarea surselor de poluare a apelor
7.4. Efectele poluării apelor
7.5. Necesitatea protecției apelor
7.6. Răspunderea juridică în domeniul protecției apelor
CAPITOLUL VIII. PRINCIPALELE REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECȚIA JURIDICĂ A SOLULUI ȘI SUBSOLULUI
8.1. Considerații generale privind protecția juridică a solului și subsolului
8.2. Clasificarea solurilor
8.3. Formele poluării solului și subsolului
8.4. Efectele poluării solului și subsolului
8.5. Protecția solului și subsolului
8.6. Reglementări interne în materie
8.7. Reglementări regionale și internaționale în materie
8.8. Răspunderea juridică pentru degradarea solului și subsolului
CAPITOLUL IX. PROTECȚIA FAUNEI ȘI A BIODIVERSITĂȚII
9.1. Protecția juridică a florei și faunei terestre și acvatice
CAPITOLUL X. REGIMUL JURIDIC AL SUBSTANȚELOR ȘI PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE ȘI AL DEȘEURILOR DE ORICE FEL
10.1. Reglementări interne în materie
10.2. Reglementari internaționale în materie
CAPITOLUL XI. ACTE DE REGLEMENTARE. TRĂSĂTURI ȘI CATEGORII. ACORDUL ȘI AUTORIZAȚIA DE MEDIU
11.1. Regimul juridic al actelor de reglementare privind protecția mediului
11.2. Categorii de acte de reglementare
CAPITOLUL XII. CREȘTEREA RESPONSABILITĂȚII FAȚĂ DE MEDIU. FACTORII RESPONSABILI FAȚĂ DE PROTECȚIA MEDIULUI
12.1. Efectele tehnologiei asupra mediului
12.2. Factorii responsabili față de protecția mediului
CAPITOLUL XIII. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI
13.1. Răspunderea penală în domeniul protecției mediului
13.2. Răspunderea contravențională în domeniul protecției mediului
13.3. Răspunderea civilă în domeniul protecției mediului
SUBIECTE PROPUSE PENTRU EXAMEN
JURISPRUDENȚĂ
Mediul și Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Emisii de particule provenite de la vehicule cu motoare diesel (Greenpeace e.V. și alții c. Germaniei)
Dezvoltare urbană (Kyrtatos c. Greciei)
Colectarea, gestionarea, tratarea și eliminarea deșeurilor (Brândușe c. României)
Contaminarea sursei de aprovizionare cu apă (Dzemyuk c. Ucrainei)
Protecția proprietății (art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție) (O’Sullivan McCarthy Mussel Development Ltd. c. Irlandei) / (Pop și alții c. României)
Dreptul la un mediu sănătos (Tătar c. României)
BIBLIOGRAFIE
