Despre carte

Simulațiile în natură se întâlnesc pretutindeni, de la un animal care simulează coloritul altuia, pentru a evita un prădător, și până la un om care simulează stări sau sentimente pentru o obține diverse beneficii în societate. Simulațiile în raporturile juridice sunt cel puțin la fel de comune, născându-se din dorința unor subiecte de drept fie de a prezenta ca veridică o minciună juridică pură, fie de a ascunde adevărul într-o mantie a minciunii. Astfel, la fel cum este de firesc pentru oameni să mintă sau să disimuleze, tot la fel este să obțină foloase de pe urma unei „minciuni juridice”, adică a simulației.

Lansarea în circuitul civil a unui contract fictiv pentru a scăpa de la urmărirea creditorilor anumite bunuri care, în aparență, au trecut în patrimoniul unui terț (simulația prin fictivitate), a unui contract a cărui natură sau obiect este disimulat (simulația prin deghizare), a unui contract în care figurează, în aparență, anumite părți pentru ca în realitate să vizeze raporturile dintre alte subiecte de drept (simulația prin interpunere de persoane), reprezintă tipuri de simulații des întâlnite și care cunosc numeroase și variate forme practice.

Legiuitorul a fost deosebit de înțelegător cu materia simulației, acceptând-o ca pe un fapt uman, ca pe o formă a slăbiciunii umane care nu poate fi ruptă de însăși ființa umană. Tocmai de aceea, în legislația noastră, față de multe alte legislații, legiuitorul nu a sancționat automat simulația cu nulitatea absolută, prin simplul fapt că părțile au îndrăznit să simuleze un act juridic, ci doar în subsidiar, atunci când părțile au recurs la o simulație în mod expres ilicită ori când au săvârșit o fraudă la lege. 
Gândirea legiuitorului izvorăște nu numai dintr-o perspectivă umanistă asupra pornirilor omenești, dar este și deosebit de pragmatică : dorința de a ocoli dispoziții legale arareori poate fi înfrântă și subiectele de drept cedează tentațiilor.
Legiuitorul, în general, a înțeles că orice îngrădiri excesive vor duce în mod inevitabil la tentative de ocolire din partea destinatarilor normei, prin intermediul unor simulații. 

Perspectiva legiuitorului poate fi sintetizată astfel: decât să împingi societatea să recurgă la simulații, este preferabil să existe cât mai puține îngrădiri. Forțând oamenii înspre simulații prin prezența unui număr prea mare de astfel de „manopere”, se slăbește fundamentul tuturor legilor, căci se va imprima în conștiința umană ideea că orice lege considerată de părți „nedreaptă” va putea fi ocolită prin alte dispoziții legale, astfel încât orice deziderat, mai devreme ori mai târziu, se poate realiza. Așa fiind, va fi atrasă în circuitul civil un tip de „neîncredere” față de legiuitor, care va fi perceput a nu înțelege realitățile societății. Această neîncredere va conduce la încălcarea dispozițiilor legale pe scară largă, în detrimentul tuturor membrilor societății, care nu mai vor fi apărați în fața persoanelor de rea-credință.

De aceea, credem că legiuitorul noului Cod civil a ales calea corectă: s-a îndepărtat de la prea lacunarul art. 1.175 din vechiul Cod civil, fără a exagera însă cu reglementarea, oferind la art. 1.289-1.294 C.civ. anumite principii generale după care interpretul legii să se ghideze, alături de reglementarea simulației în cele mai multe situații ivite în practică.

Despre autor

Adrian-Gabriel DINESCU este judecător la Tribunalul București și asistent universitar la Facultatea de Drept a Universității „Nicolae Titulescu” din București. 

PARTEA I. PERSPECTIVE GENERALE ASUPRA SIMULATIEI

Capitolul I. Istoricul institutiei

   Sectiunea I. Simulatia in dreptul roman
   Sectiunea a II‑a. Simulatia in vechiul drept romanesc
   Sectiunea a III‑a. Simulatia in vechiul Cod civil
   Sectiunea a IV‑a. Simulatia in proiectele de Cod civil ale sec. al XX‑lea si al XXI‑lea

Capitolul II. Simulatia in noul Cod civil

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Aplicarea in timp a noului Cod civil. Drept tranzitoriu

Capitolul III. Terminologia

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Contrainscrisul
   Sectiunea a III‑a. Actul public
   Sectiunea a IV‑a. Acordul simulatoriu si participantii

Capitolul IV. Trasaturile simulatiei

   Sectiunea I. Trasaturi generale ale simulatiei
   Sectiunea a II‑a. Diferenta intre simulatie si alte operatiuni juridice

Capitolul V. Simulatia faptelor juridice

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Faptul juridic in materia simulatiei. Simulatia atipica
   Sectiunea a III‑a. Concluzii

Capitolul VI. Simulatia actelor juridice unilaterale

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Actul juridic unilateral in materia simulatiei
   Sectiunea a III‑a. Concluzii

Capitolul VII. Simulatia actelor juridice nepatrimoniale

Capitolul VIII. Concluzii si definitia simulatiei

PARTEA A II‑A. CLASIFICARILE SIMULATIEI

Capitolul I. Aspecte generale. Clasificari. Formele simulatiei

Capitolul II. Simulatia absoluta (prin fictivitate)

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Simulatia absoluta in noul Cod civil
   Sectiunea a III‑a. Sanctiunea simulatiei absolute
   Sectiunea a IV‑a. Exemple de simulatii absolute

Capitolul III. Simulatia relativa

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Categoriile simulatiei relative

Capitolul IV. Simulatia prin „reticenta” sau prin omisiune?

Capitolul V. Simulatia ilicita

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Cazuri de iliceitate
   Sectiunea a III‑a. Efectele speciale ale nulitatii in cadrul simulatiei ilicite
   Sectiunea a IV‑a. Nulitatea contractelor pentru alte cauze nu atrage ilicitatea simulatiei
   Sectiunea a V‑a. Concluzii

PARTEA A III‑A. PARTICIPANTII

Capitolul I. Consideratiuni generale: persoanele in actul juridic civil

Capitolul II. Participantii improprii

   Sectiunea I. Participantii formali
   Sectiunea a II‑a. Reprezentantii
   Sectiunea a III‑a. Concluzii

Capitolul III. Participantii proprii

   Sectiunea I. Partile originare
   Sectiunea a II‑a. Partile derivate – succesorii universali si cu titlu universal

Capitolul IV. Tertii

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Notiunile de relativitate si opozabilitate
   Sectiunea a III‑a. Succesorii cu titlu particular
   Sectiunea a IV‑a. Creditorii chirografari

PARTEA A IV‑A. EFECTELE SIMULATIEI

Capitolul I. Principiile generale ale efectelor simulatiei

   Sectiunea I. Principiul liceitatii
   Sectiunea a II‑a. Principiul neutralitatii
   Sectiunea a III‑a. Principiul informalitatii. Conditiile de forma ale actelor componente

Capitolul II. Buna‑credinta

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Buna‑credinta in simulatie. Teoria aparentei si a erorii legitime

Capitolul III. Consecintele satisfacerii conditiilor de publicitate imobiliara

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Inscrierea in cartea funciara
   Sectiunea a III‑a. Inscrierea in cartea funciara a actului secret
   Sectiunea a IV‑a. Inscrierea in cartea funciara a actului public

Capitolul IV. Efectul clasic – inopozabilitatea vointei reale fata de terti – scoaterea la lumina a vointei reale intre parti

Capitolul V. Definirea termenilor – instrainator aparent, dobanditor aparent, dobanditor real

Capitolul VI. Efectele simulatiei intre parti

   Sectiunea I. Efectele simulatiei intre partile originare
   Sectiunea a II‑a. Efectele simulatiei fata de partile derivate

Capitolul VII. Efectele simulatiei in raport de partile simulatiei fata de terti

   Sectiunea I. Tertul. Notiune speciala in materia simulatiei?
   Sectiunea a II‑a. Ideea erorii legitime
   Sectiunea a III‑a. Efectele simulatiei fata de succesorul cu titlu particular
   Sectiunea a IV‑a. Efectele simulatiei fata de creditorii chirografari

Capitolul VIII. Efectele juridice ale simulatiei intre terti

   Sectiunea I. Precizari prealabile
   Sectiunea a II‑a. Preferinta data tertului de buna‑credinta
   Sectiunea a III‑a. Efectele juridice intre succesorii cu titlu particular
   Sectiunea a IV‑a. Efectele juridice ale simulatiei intre succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari
   Sectiunea a V‑a. Efectele juridice ale simulatiei intre creditorii chirografari
   Sectiunea a VI‑a. Efectele juridice intre partile derivate metamorfozate in terti si ceilalti terti

PARTEA A V‑A. SIMULATIA IN PROCESUL CIVIL

Capitolul I. Manifestarea procesuala a simulatiei

   Sectiunea I. Actiunea in simulatie
   Sectiunea a II‑a. Exceptia in simulatie – aplicatii in actiuni
   Sectiunea a III‑a. Invocarea simulatiei din oficiu de instanta. Invocarea nulitatii absolute
   Sectiunea a IV‑a. Forma dispozitivului hotararii ce constata simulatia

Capitolul II. Proba simulatiei

   Sectiunea I. Consideratiuni generale
   Sectiunea a II‑a. Probarea simulatiei de catre terti
   Sectiunea a III‑a. Probarea simulatiei de catre parti
   Sectiunea a IV‑a. Prezumtii legale
   Sectiunea a V‑a. Probleme particulare

PARTEA A VI‑A. APLICATII ALE SIMULATIEI IN DOMENII PARTICULARE

Capitolul I. Simulatia in contractele translative

   Sectiunea I. Simulatia in contractele de vanzare
   Sectiunea a II‑a. Simulatia in contractul de donatie. Donatiile deghizate
   Sectiunea a III‑a. Simulatia in varii contracte translative incheiate ca urmare a unor legi speciale din perioada anilor ‘90

Capitolul II. Simulatia in dreptul familiei

Capitolul III. Simulatia procesului civil

Capitolul IV. Simulatia in procesul penal

Capitolul V. Simulatia fiscala

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE