Despre carte
Simulatiile in natura se intalnesc pretutindeni, de la un animal care simuleaza coloritul altuia, pentru a evita un pradator, si pana la un om care simuleaza stari sau sentimente pentru o obtine diverse beneficii in societate. Simulatiile in raporturile juridice sunt cel putin la fel de comune, nascandu-se din dorinta unor subiecte de drept fie de a prezenta ca veridica o minciuna juridica pura, fie de a ascunde adevarul intr-o mantie a minciunii. Astfel, la fel cum este de firesc pentru oameni sa minta sau sa disimuleze, tot la fel este sa obtina foloase de pe urma unei „minciuni juridice”, adica a simulatiei.
Lansarea in circuitul civil a unui contract fictiv pentru a scapa de la urmarirea creditorilor anumite bunuri care, in aparenta, au trecut in patrimoniul unui tert (simulatia prin fictivitate), a unui contract a carui natura sau obiect este disimulat (simulatia prin deghizare), a unui contract in care figureaza, in aparenta, anumite parti pentru ca in realitate sa vizeze raporturile dintre alte subiecte de drept (simulatia prin interpunere de persoane), reprezinta tipuri de simulatii des intalnite si care cunosc numeroase si variate forme practice.
Legiuitorul a fost deosebit de intelegator cu materia simulatiei, acceptand-o ca pe un fapt uman, ca pe o forma a slabiciunii umane care nu poate fi rupta de insasi fiinta umana. Tocmai de aceea, in legislatia noastra, fata de multe alte legislatii, legiuitorul nu a sanctionat automat simulatia cu nulitatea absoluta, prin simplul fapt ca partile au indraznit sa simuleze un act juridic, ci doar in subsidiar, atunci cand partile au recurs la o simulatie in mod expres ilicita ori cand au savarsit o frauda la lege.
Gandirea legiuitorului izvoraste nu numai dintr-o perspectiva umanista asupra pornirilor omenesti, dar este si deosebit de pragmatica : dorinta de a ocoli dispozitii legale arareori poate fi infranta si subiectele de drept cedeaza tentatiilor.
Legiuitorul, in general, a inteles ca orice ingradiri excesive vor duce in mod inevitabil la tentative de ocolire din partea destinatarilor normei, prin intermediul unor simulatii.
Perspectiva legiuitorului poate fi sintetizata astfel: decat sa impingi societatea sa recurga la simulatii, este preferabil sa existe cat mai putine ingradiri. Fortand oamenii inspre simulatii prin prezenta unui numar prea mare de astfel de „manopere”, se slabeste fundamentul tuturor legilor, caci se va imprima in constiinta umana ideea ca orice lege considerata de parti „nedreapta” va putea fi ocolita prin alte dispozitii legale, astfel incat orice deziderat, mai devreme ori mai tarziu, se poate realiza. Asa fiind, va fi atrasa in circuitul civil un tip de „neincredere” fata de legiuitor, care va fi perceput a nu intelege realitatile societatii. Aceasta neincredere va conduce la incalcarea dispozitiilor legale pe scara larga, in detrimentul tuturor membrilor societatii, care nu mai vor fi aparati in fata persoanelor de rea-credinta.
De aceea, credem ca legiuitorul noului Cod civil a ales calea corecta: s-a indepartat de la prea lacunarul art. 1.175 din vechiul Cod civil, fara a exagera insa cu reglementarea, oferind la art. 1.289-1.294 C.civ. anumite principii generale dupa care interpretul legii sa se ghideze, alaturi de reglementarea simulatiei in cele mai multe situatii ivite in practica.
Despre autor
Adrian-Gabriel DINESCU este judecator la Tribunalul Bucuresti si asistent universitar la Facultatea de Drept a Universitatii „Nicolae Titulescu” din Bucuresti.
PARTEA I. PERSPECTIVE GENERALE ASUPRA SIMULATIEI
Capitolul I. Istoricul institutiei
Sectiunea I. Simulatia in dreptul roman
Sectiunea a II‑a. Simulatia in vechiul drept romanesc
Sectiunea a III‑a. Simulatia in vechiul Cod civil
Sectiunea a IV‑a. Simulatia in proiectele de Cod civil ale sec. al XX‑lea si al XXI‑lea
Capitolul II. Simulatia in noul Cod civil
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Aplicarea in timp a noului Cod civil. Drept tranzitoriu
Capitolul III. Terminologia
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Contrainscrisul
Sectiunea a III‑a. Actul public
Sectiunea a IV‑a. Acordul simulatoriu si participantii
Capitolul IV. Trasaturile simulatiei
Sectiunea I. Trasaturi generale ale simulatiei
Sectiunea a II‑a. Diferenta intre simulatie si alte operatiuni juridice
Capitolul V. Simulatia faptelor juridice
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Faptul juridic in materia simulatiei. Simulatia atipica
Sectiunea a III‑a. Concluzii
Capitolul VI. Simulatia actelor juridice unilaterale
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Actul juridic unilateral in materia simulatiei
Sectiunea a III‑a. Concluzii
Capitolul VII. Simulatia actelor juridice nepatrimoniale
Capitolul VIII. Concluzii si definitia simulatiei
PARTEA A II‑A. CLASIFICARILE SIMULATIEI
Capitolul I. Aspecte generale. Clasificari. Formele simulatiei
Capitolul II. Simulatia absoluta (prin fictivitate)
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Simulatia absoluta in noul Cod civil
Sectiunea a III‑a. Sanctiunea simulatiei absolute
Sectiunea a IV‑a. Exemple de simulatii absolute
Capitolul III. Simulatia relativa
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Categoriile simulatiei relative
Capitolul IV. Simulatia prin „reticenta” sau prin omisiune?
Capitolul V. Simulatia ilicita
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Cazuri de iliceitate
Sectiunea a III‑a. Efectele speciale ale nulitatii in cadrul simulatiei ilicite
Sectiunea a IV‑a. Nulitatea contractelor pentru alte cauze nu atrage ilicitatea simulatiei
Sectiunea a V‑a. Concluzii
PARTEA A III‑A. PARTICIPANTII
Capitolul I. Consideratiuni generale: persoanele in actul juridic civil
Capitolul II. Participantii improprii
Sectiunea I. Participantii formali
Sectiunea a II‑a. Reprezentantii
Sectiunea a III‑a. Concluzii
Capitolul III. Participantii proprii
Sectiunea I. Partile originare
Sectiunea a II‑a. Partile derivate – succesorii universali si cu titlu universal
Capitolul IV. Tertii
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Notiunile de relativitate si opozabilitate
Sectiunea a III‑a. Succesorii cu titlu particular
Sectiunea a IV‑a. Creditorii chirografari
PARTEA A IV‑A. EFECTELE SIMULATIEI
Capitolul I. Principiile generale ale efectelor simulatiei
Sectiunea I. Principiul liceitatii
Sectiunea a II‑a. Principiul neutralitatii
Sectiunea a III‑a. Principiul informalitatii. Conditiile de forma ale actelor componente
Capitolul II. Buna‑credinta
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Buna‑credinta in simulatie. Teoria aparentei si a erorii legitime
Capitolul III. Consecintele satisfacerii conditiilor de publicitate imobiliara
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Inscrierea in cartea funciara
Sectiunea a III‑a. Inscrierea in cartea funciara a actului secret
Sectiunea a IV‑a. Inscrierea in cartea funciara a actului public
Capitolul IV. Efectul clasic – inopozabilitatea vointei reale fata de terti – scoaterea la lumina a vointei reale intre parti
Capitolul V. Definirea termenilor – instrainator aparent, dobanditor aparent, dobanditor real
Capitolul VI. Efectele simulatiei intre parti
Sectiunea I. Efectele simulatiei intre partile originare
Sectiunea a II‑a. Efectele simulatiei fata de partile derivate
Capitolul VII. Efectele simulatiei in raport de partile simulatiei fata de terti
Sectiunea I. Tertul. Notiune speciala in materia simulatiei?
Sectiunea a II‑a. Ideea erorii legitime
Sectiunea a III‑a. Efectele simulatiei fata de succesorul cu titlu particular
Sectiunea a IV‑a. Efectele simulatiei fata de creditorii chirografari
Capitolul VIII. Efectele juridice ale simulatiei intre terti
Sectiunea I. Precizari prealabile
Sectiunea a II‑a. Preferinta data tertului de buna‑credinta
Sectiunea a III‑a. Efectele juridice intre succesorii cu titlu particular
Sectiunea a IV‑a. Efectele juridice ale simulatiei intre succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari
Sectiunea a V‑a. Efectele juridice ale simulatiei intre creditorii chirografari
Sectiunea a VI‑a. Efectele juridice intre partile derivate metamorfozate in terti si ceilalti terti
PARTEA A V‑A. SIMULATIA IN PROCESUL CIVIL
Capitolul I. Manifestarea procesuala a simulatiei
Sectiunea I. Actiunea in simulatie
Sectiunea a II‑a. Exceptia in simulatie – aplicatii in actiuni
Sectiunea a III‑a. Invocarea simulatiei din oficiu de instanta. Invocarea nulitatii absolute
Sectiunea a IV‑a. Forma dispozitivului hotararii ce constata simulatia
Capitolul II. Proba simulatiei
Sectiunea I. Consideratiuni generale
Sectiunea a II‑a. Probarea simulatiei de catre terti
Sectiunea a III‑a. Probarea simulatiei de catre parti
Sectiunea a IV‑a. Prezumtii legale
Sectiunea a V‑a. Probleme particulare
PARTEA A VI‑A. APLICATII ALE SIMULATIEI IN DOMENII PARTICULARE
Capitolul I. Simulatia in contractele translative
Sectiunea I. Simulatia in contractele de vanzare
Sectiunea a II‑a. Simulatia in contractul de donatie. Donatiile deghizate
Sectiunea a III‑a. Simulatia in varii contracte translative incheiate ca urmare a unor legi speciale din perioada anilor ‘90
Capitolul II. Simulatia in dreptul familiei
Capitolul III. Simulatia procesului civil
Capitolul IV. Simulatia in procesul penal
Capitolul V. Simulatia fiscala
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE