In studiul sau pe tema revizuirii constitutionale, publicat in acest numar, profesorul Corneliu-Liviu Popescu se pronunta, sub aspect tehnic, pentru o Constitutie complet noua, considerand-o pe actuala «atat de proasta (si dintr-una proasta in 1991 s-a facut una si mai proasta la revizuirea din 2003), incat nu poate fi „carpita”, ci trebuie realizata o constructie constitutionala distincta». As mentiona in context ca dezbaterea asupra eventualei reforme constitutionale a introdus voci diverse, unele s-au pronuntat deja, cu circa un an in urma, chiar in Noua Revista de Drepturile Omului. L-as invoca, in acest sens, pe Dan Claudiu Danisor, cu o perspectiva cel putin divergenta celei de mai sus. Profesorul din Craiova, spre deosebire de colegul sau din Bucuresti, considera ca actuala Constitutie are parti bune si parti mai putin reusite, si ca nu este necesara o revizuire pentru asta.
Acest prim numar al Noii Reviste de Drepturile Omului pe anul 2010 contine si un grupaj cu nuanta polemica asupra propunerilor de autonomie din Romania. Discutia este veche, a devenit vizibila odata cu proiectul de lege a minoritatilor nationale si minoritatilor autonome propus de UDMR in anul 1993. Contextul motiveaza sa apreciem claritatea cu care universitarul clujean Bakk Miklós a indicat miza acestei dezbateri: „…este [oare?] capabila Romania sa treaca la un nou model statal prin depasirea modelului de stat cu structura unitara, model al modernitatii politice adoptat in traditia pasoptista si in baza constitutiei din 1866 [?] Modelul statal alternativ catre care Romania ar putea avea un take off ar fi un model care, in plan normativ, inseamna o completare a contractului social cu un contract intre comunitatile teritorial-politice care constituie acest stat (Bakk Miklós, Regiuni si comunitate politica – o noua abordare a „problemei maghiare”, in Noua Revista a Drepturilor Omului nr. 2/2009)”.
Cititorii Noii Reviste de Drepturile Omului au posibilitatea sa citeasca a doua parte a studiului lui K.N. Llewellyn, Normativul, juridicul si sarcinile dreptului: problema metodei juridice. Este vorba despre o lucrare fundamentala, pe care autorul a ameliorat-o timp de cateva decenii, incepand cu vara anului 1927.
Chestiunea are o dimensiune practica. Oare sa fie o dovada de cerbicie intelectuala faptul ca CNCSIS nu acorda nicio relevanta acestei munci dificile, de transpunere in limba romana a operelor de referinta din domeniul stiintelor sociale si ale dreptului? Absenta din limba romana a atator lucrari clasice de-a dreptul indispensabile, ca si mobilizarea profesionala pe care o implica transpunerea acestora dintr-o limba in alta ar sugera mai curand neintelegerea mizei.
