O lucrare despre clauza penală, o instituție veche de peste două milenii, în epoca tehnologiei blockchain ce integrează smart contracts, poate părea anacronică. Și totuși ... în materia clauzei penale, deși „vreme trece, vreme vine”, se pare că „toate-s vechi și nouă toate”.
Legiuitorul român, receptiv la opiniile unei părţi a doctrinei şi jurisprudenţei arbitrale, prin dispoziţiile art. 1541 C.civ., a renunţat, în anumite situaţii de excepţie, la intangibilitatea clauzei penale.
Ceea ce incită la studiu și la analiză, la problematizare este noutatea, dar mai ales lipsa de claritate a textului. Textul art. 1541 alin. (1) lit. b) C.civ. constituie o cutie a Pandorei, care a generat, în cei 15 ani de la adoptare, o jurisprudență vastă, neunitară și, de multe ori, dezamăgitoare.
Pentru practica judiciară, cuvântul caracteristic este „neuniformitatea”, hotărârile referitoare la diminuarea penalității vădit excesive fiind extrem de variate, diversitate ce se constată raportat la diferite elemente incluse în norma juridică amintită. La nivel doctrinar, problematizarea este acută, din cauza, în esență, a ambiguității textului. Avocații, judecătorii ori alte categorii de profesioniști ai dreptului implicați în actul de justiție își pun întrebări vizavi de modul în care organul de jurisdicție își exercită puterea de a diminua penalitatea. În rândul celor interesați de această chestiune sunt și justițiabilii, mai ales justițiabilii profesioniști, pentru care clauza penală constituie un instrument juridic contractual uzual, destinat a le asigura executarea obligației.
Sunt tot atâtea motive pentru care, în cadrul lucrării Reevaluarea judiciară a clauzei penale, am încercat să aducem o serie de lămuriri cu privire la conținutul art. 1541 C.civ., cu excepția alin. (1) lit. a), aprofundând componentele teoretice și practice, de drept material și de drept procesual, ale prerogativei organului de jurisdicție de a reevalua penalitatea vădit excesivă.
În lipsa unei orientări jurisprudențiale consolidate și având în vedere dificultățile de interpretare generate de actuala formulare a normei juridice, considerăm absolut necesară o intervenție legislativă care să clarifice modalitatea de declanșare a mecanismului jurisdicțional de verificare a clauzei penale și de protecție a debitorului.
De lege ferenda, o intervenție legislativă ar fi oportună pentru a clarifica aspecte esențiale ale prerogativei prevăzute de art. 1541 alin. (1) lit. b) C.civ., precum posibilitatea reducerii „din oficiu” sau doar „la cerere”, obligativitatea sau facultatea pentru instanță de a interveni asupra unei penalități pe care a calificat o ca fiind vădit excesivă, criteriile de apreciere a excesivității și limitele exercitării acestei puteri. Având în vedere impactul acestei prerogative asupra principiului forței obligatorii a contractului, exercitarea sa ar trebui să rămână una cu totul excepțională, rezervată strict situațiilor în care sunt îndeplinite cu rigoare condițiile prevăzute de ipoteza normei juridice.
Maria Dumitru-Nica
