Nu aveti niciun articol in cosul de cumparaturi.
Reseteaza parola

Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 4/2015

ISBN/ISSN: 1841-4710
Editura: C.H. Beck
Pret de coperta: 42,90 RON
38,61 RON
Disponibilitate: Aceasta carte nu mai este pe stoc si nu mai poate fi comandata
Descriere

Pentru statul roman, raporturile romano-maghiare au constituit si par sa constituie si astazi o tema politica de mare miza, un test pentru calitatea democratiei. O probeaza din nou evenimentele legate de ceea ce a fost denumit „atentatul terorist dejucat” de la Targu Secuiesc. La 1 decembrie 2015, Beke Istvan Atilla, membru al filialei din Romania a formatiunii Miscarea de Tineret 64 de Comitate, din Ungaria, a fost retinut si pus sub acuzare pentru tentativa la actiuni impotriva ordinii constitutionale si nerespectarea regimului materiilor explozive. El ar fi avut intentia sa detoneze o bomba artizanala in multimea care urma sa defileze de Ziua Nationala. Citam din comunicatul DIICOT: „In cauza, exista suspiciunea rezonabila ca in realizarea obiectivelor revizionist-separatiste pe care structura nationalist-extremista Miscarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM Ungaria le promoveaza in Transilvania in scopul realizarii, inclusiv prin acte de violenta indreptate impotriva cetatenilor romani si a bunurilor acestora, a dezideratului de ingreunare/impiedicare a autoritatilor romane in actul de exercitare a puterii de stat in zona asa-zisului „Tinut Secuiesc”, ca etapa a procesului ce vizeaza refacerea „Ungariei Mari”, inculpatul B.I.A., membru marcant al extensiei in Romania a HVIM Ungaria, si-a asumat si ulterior a procurat mijloacele si instrumentele necesare confectionarii unui dispozitiv exploziv improvizat pe care intentiona sa-l detoneze in public, pe raza localitatii Targu Secuiesc, pe parcursul desfasurarii manifestatiei prilejuite de sarbatorirea zilei de 1 Decembrie”.
 
O multime de aspecte ale cazului depind de detalii ale dosarului care nu sunt la dispozitia opiniei publice. Dar faptul ca Miscarea de Tineret 64 de Comitate are obiective revizionist-separatiste se poate aprecia din cercetarea partii vizibile ale activitatii ei. Prevederile din statut: „apararea drepturilor comunitatilor minoritare maghiare”; „valorificarea drepturilor de autodeterminare a maghiarilor din Ardeal”; „prezentarea nelegiuirilor care au fost cauzate ca urmare a incheierii Tratatului de Pace de la Versailles” nu au un caracter extremist. Presupunem ca „autodeterminarea maghiarilor din Ardeal” are in vedere „autodeterminarea interna a maghiarilor”, caci altfel rezulta ceva fara sens. Insa ansamblul manifestarilor Miscarii sustine caracterul revizionist-separatist al aspiratiilor membrilor.
Formula „dezideratul de ingreunare/impiedicare a autoritatilor romane in actul de exercitare a puterii de stat” in zona unde maghiarii locuiesc in majoritate a fost un instrument al manipularilor cu caracter nationalist postcomuniste. In toamna anului 1991, cand in Parlament se dezbatea proiectul legii de organizare si functionare a SRI, Armata a IV-a fusese pusa in stare de alarma in timp ce presa, deputatii si senatorii perorau pe marginea unui raport privind situatia din Covasna-Harghita care acuza „alungarea romanilor din cele doua judete” – nicicum probata. In luna noiembrie 2001, Comisia de control al SRI a lansat Raportul cu privire la „pierderea autoritatii statului in judetele Harghita si Covasna”. Si alegatiile acestuia s-au dovedit, la investigatiile pe teren, pura speculatie.
 
Deturnarea „politica” a sustinerilor DIICOT se confirma si prin referirea la „zona asa-zisului „Tinut Secuiesc”. Tinutul Secuiesc este un areal geografic, istoric si cultural in acelasi masura „real” pe cat sunt Oltenia, Moldova ori Muntenia. Este adevarat ca Tinutul Secuiesc nu constituie o unitate administrativa, dar nici celelalte nu sunt. Cum ar fi calificat oare autorul unor formulari de tip: „asa-zisa Oltenie”, „asa-zisa Moldova” etc.? Sintagma „asa-zisul Tinut Secuiesc” exprima ostilitate fata de optiunile populatiei maghiare pentru autonomie cu statut special, subiect asupra caruia DIICOT nu are competenta sa se exprime. Atitudinea antimaghiara a DIICOT, sustinuta in luarile de pozitie ale SRI si Directiei de Informatii si Protectie Interna se coreleaza cu trimiterea in judecata a lui Csibi Barna, unul din liderii Garzii Maghiare, si a solistului formatiei Karpatia, Petras Janos Laszlo. Cele doua puncte de vedere ale CNCD publicate in acest numar al NRDO sunt urmare a cautarii autoritatilor cu competente penale a unor argumente menite sa puna manifestarile militantilor maghiari in afara legii. Si in aceste doua cazuri, natura revizionista a mesajelor e dincolo de indoiala. Ramane desigur intrebarea daca interzicerea activitatii lui Csibi Barna si a lui Petras Janos Laszlo se dovedeste necesara intr-o societate democratica.
 
Nu comentam dosarul lui Csibi Barna, caci el cuprinde multe elemente, iar unele neclare in prezentarea procurorilor (precum o incitare aflata indiscutabil in afara legislatiei romanesti, punerea unui panou publicitar langa un hipermarket din Miercurea Ciuc cu mesajul (in maghiara) „Rusine  sa-ti  fie!  Iar  ai  cumparat  de  la  evrei!”– panou despre care totusi se spune ca ar fi fost acoperit cu o hartie). In cazul lui Petras Janos Laszlo, „motivatia” ar consta in faptul ca la spectacolul din 6 iunie 2015, s-a adresat multimii zicand: „O seara frumoasa Miercurea Ciuc, o seara frumoasa Tinutul Secuiesc, o seara frumoasa Ardeal, o seara frumoasa Ungaria Mare!” – si a continuat sa cante pe versuri de aceeasi natura.
Conform rechizitoriului: „Manifestarea a fost structurata astfel incat sa transmita mesajul existentei de-facto a Ungariei Mari, solistul mentionand fiecare dintre „teritoriile rupte” […] (cu accentuarea ideii ca sunt luate „in considerare vechile harti” despre care se spera ca „vor fi si cele noi”), iar pe parcurs participantii au scandat, in mod repetat: „Sa piara Trianon!”, „Tinutul Secuiesc nu este Romania!”.

Dar reprezinta invitatia la o Ungarie Mare si alte formule care sustin fara echivoc revenirea Ardealului la Ungaria anului 1918, discriminare in sensul O.G. nr. 137/2000?  Jurisprudenta CEDO este destul de clara: exprimarea unor astfel de deziderate se bucura de garantiile libertatii de exprimare – a se vedea, printre altele, cauza Partidul comunist unit si altii c. Turcia (1998). Nici nu ar putea sa fie altfel, de vreme ce zeci de milioane de oameni din Europa: catalani, scotieni. Irlandezi, italieni s.a. nu doar ca au astfel de idei separatiste, dar actioneaza in sustinerea lor. Faptul ca in cazul particular al Romaniei, art. 30 al Constitutiei care garanteaza libertatea de exprimare accepta ca restrictie „incitarea la … separatism teritorial” nu schimba situatia: interpretarea acelui articol se face in sensul Conventiei europene  a drepturilor omului [a se vedea art. 20 alin. (1)]. Iar daca tratam apelul la „lupta” pentru unitate etnica ca manifestare a urii nationale, atunci ar trebui trimisi sub gratii toti cei care recita imnul oficial al Romaniei.

Dincolo de aceste detalii „tehnice” apare o a doua intrebare: cum se descurca parchetele cu multimea incomensurabila a manifestarilor iredentiste si sovine romanesti? Ar fi suficienta trecerea in revista a articolelor si comentariilor la adresa evenimentelor legate de Targu Secuiesc si de militantii extremisti maghiari pentru a gasi declaratii de tipul „Maghiarii afara din tara!” si alte apeluri asemanatoare; ca si sistematica acoperire a spatiului public cu enuntul revizionist „Basarabia e Romania”. Antimaghiarismul si iredentismul romanesc sunt larg raspandite. Or, introducerea a doua standarde diferite, unul pentru romani, un al doilea pentru maghiari, constituie o incalcare a valorilor pe care parchetele implicate le invoca pentru a actiona. Prin diferentierea atat de evidenta si prin provocarea adusa drepturilor omului in cazurile analizate aici, parchetele romanesti au deschis, de fapt, o cutie a Pandorei, legala si politica.
NRDO

Detalii tehnice
Data Aparitiei11 feb. 2016
Categorie generalaPeriodice
Numar Pagini156
Tip copertaCarte brosata
DIN ACEEASI CATEGORIE
Indisponibila
Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 4/2017
Indisponibila
Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 3-2017
Indisponibila
Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 2-2017
Indisponibila
Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 1-2017