Problemele de mediu, de utilizare rationala a resurselor sunt probleme delicate atat din punct de vedere economic, cat si din punct de vedere educational, al atitudinii omului fata de lumea care il inconjoara. Omul este obligat practic sa evolueze spiritual, sa depaseasca orizontul ingust al profitului cu orice pret, spre a-si apleca atentia asupra nevoilor tuturor celorlalti de a trai intr-un mediu de calitatea caruia suntem raspunzatori fiecare din noi.

Cum natura trebuie protejata, iar resursele nu sunt inepuizabile, este evident faptul ca pentru protectia mediului trebuie sa fie cunoscute si aplicate principiile care stau la baza unei dezvoltari durabile, armonioase, a societatii, in stransa interdependenta cu pastrarea armoniei naturii si cu grija de a pastra pentru generatiile viitoare resursele naturale pe care le utilizeaza generatia actuala.

Termenul  de „sustainable development” a fost consacrat in anul 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobal, fiind definit in asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul „Viitorul nostru comun”, in care se arata ca „dezvoltarea durabila este aceea care urmareste nevoile prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”.