Dreptul comercial, in reglementarea legiuitorului european, nu mai poate fi tratat ca o ramura de studiu independenta de dreptul national.
Vocatia lui de a influenta in mod indirect (pe calea directivelor europene) sau in mod direct (pe calea regulamentelor europene) dreptul national face ca studiul sau trezeasca in cititorul juridic sentimentul recunoasterii institutiilor juridice, printr-un fenomen de anamneza care deruteaza in primul moment. Faptul ca se intampla acest lucru inseamna ca legislatia secundara europeana si-a atins deja tinta. Inseamna ca dreptul national a intrat in matricea normativa europeana, a asimilat (chiar daca fortat pe alocuri) cantitatea obligatorie de material normativ prescrisa odata cu demararea procesului de aderare la Uniunea Europeana.
Dreptul comercial european a debutat, din punct de vedere al dezvoltarii istorice, cu o faza de armonizare a solutiilor legislative nationale in domeniul societatilor comerciale. Corpul directivelor de drept societar epuizeaza o prima faza de dezvoltare comerciala. Aceea a ajustarii creatiilor nationale in scopul crearii unei echivalente la nivelul Uniunii. Faza urmatoare cuprinde creatiile europene originale. Dupa popularea mediului comercial cu persoane de drept asemanatoare, legiuitorul european nu putea sa-si refuze exersarea propriilor inclinatii creatoare. A fost trasata in acest mod societatea europeana (SE, consacrata cu denumirea latina Societas Europaea) si societatea cooperativa europeana (SCE), dar si forme speciale de cooperare precum grupul european de interes economic (EEIG – GEIE in acronim romanesc). Proiectul european mai cuprinde creatii cu caracter social sau non-profit precum societatea mutuala europeana (ME) sau asociatia europeana (EA).
Capitolul I. Arhitectura europeana. Cadrul institutional
Capitolul II. Principiile pietei interne. Tinte economice
Capitolul III. Armonizarea europeana în domeniul societar. Directivele
europene în domeniul societatilor comerciale
Capitolul IV. Forme europene de organizare a activitatilor economice. Societas Europaea (SE)
Capitolul V. Forme europene de organizare a activitatilor economice. Asocieri Cooperatiste Europene (SCE)
Capitolul VI. Forme europene de organizare a activitatilor economice. Grupul de interes economic (G.I.E.) si Grupul european de interes economic (G.E.I.E.)
Capitolul VII. Forme europene de organizare a activitatilor economice. Societatile admise la tranzactionare pe piete reglementate
Capitolul VIII. Forme europene de organizare a activitatilor economice. Structuri suprasocietare. Grupurile de societati