Cercetarea care stă la baza acestei lucrări privește un domeniu mai puțin cunoscut: drepturile de autor conferite de convențiile internaționale, de legi și de jurisprudență creatorilor de opere de arhitectură, în cadrul unei analize de drept comparat ce vizează inclusiv evoluția actuală determinată de Inteligența Artificială.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, operele arhitecților se bucură de drepturi de autor, drepturi instituite pentru prima dată, în accepțiune modernă, în 1908, dar cu rădăcini adânci încă din perioada societăților antice, ce recunoșteau paternitatea morală și faima creatorilor prin semnături pe monumente, inscripții comemorative sau tratate teoretice.

Studiul se adresează arhitecților, constructorilor și proprietarilor de imobile, organelor de stat abilitate privind construcțiile,  judecătorilor și juriștilor specializați în acest domeniu, precum și celor interesați de peisajul urban, cărora sperăm să le fie de un real folos.