Dreptul de proprietate privata nu este numai un drept subiectiv civil, ci și un drept fundamental al omului, consacrat atât în Constituția României, cât și în tratatele internaționale care reglementeaza drepturile omului. Totodata, în mod indirect, proprietatea privata are și o funcție sociala, ceea ce permite și explica restrângerea exercitarii sale fie pentru a asigura echilibrul între diferitele drepturi de proprietate aparținând unor proprietari diferiți, fie pentru a satisface anumite interese comunitare. Aceste clarificari conceptuale au fost absorbite treptat, cu ezitari și contradicții, în cadrul normativ creat dupa 1989, mai întâi în câteva legi speciale, iar apoi în Constituția adoptata în 1991 și revizuita în 2003, precum și în Codul civil care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.