Reintroducerea in anul 1993 in procesul penal a caii de atac ordinare a apelului a impulsionat studiile teoretice cu privire la aceasta cale de atac, atat in ce priveste modul in care a fost reglementata, cat si modul in care isi gaseste aplicarea in practica instantelor judecatoresti.
Lucrarea cuprinde caracterizarea judicioasa a caii de atac ordinare a apelului si o examinare amanuntita si corecta a solutiilor pe care le poate pronunta instanta de apel. Ceea ce subliniaza meritele autoarei consta in implicarea unei pozitii personale in rezolvarea problemelor teoretice si practice pe care le-a abordat, luand de fiecare data pozitie fata de opiniile exprimate in literatura de specialitate si exprimand propria sa pozitie, argumentata corect si cuprinzator. Trebuie subliniata, de asemenea, legatura permanenta pe care o face autoarea cu practica instantelor noastre judecatoresti publicata in culegerile de jurisprudenta a curtilor de apel confruntata uneori cu opinii exprimate in studiile de specialitate.