Lucrarea intitulată Partajul moștenirii în dreptul comparat urmărește analizarea într-o manieră comparatistă a instituției partajului succesoral cu referire la trei sisteme de drept reprezentative pentru cele două familii de drept european, respectiv sistemul francez și cel românesc pentru familia de drept continental-europeană și sistemul englez pentru common law.

În siajul studiului doctrinar ce se bucură de o bibliografie luxuriantă, dar și a jurisprudenței constant augmentată cu spețe în materie succesorală, tratarea într-o manieră comparatistă a instituției partajului succesoral, în prezenta lucrare, a avut drept scop principal identificarea la nivel teoretic a v.

Interdisciplinaritatea studiului se regăsește în capitolul dedicat Prolegomenelor, lucrarea fiind abordată din numeroase unghiuri, respectiv din perspectivă sociologică, politologică, istorico-juridică, antropologică, teologică și, nu în ultimul rând, filosofică.

Partajul moștenirii în dreptul comparat este dedicat, în principal, reglementării partajului succesoral în spațiul juridic francez, acest sistem fiind privit ca un pilon central și de primă referință, urmat apoi de common law-ul englezesc, un sistem cu particularități notabile și o jurisprudență fructuoasă și inedită. Sistemul de drept românesc este tratat pe parcursul lucrării alături de cel francez, în primul rând, cu scopul de a evidenția aspectele deosebite sau noutățile aduse cu privire la instituția tratată în prezenta lucrare, dar și pentru a răspunde la întrebarea: „Este nevoie în continuare de aculturație juridică în sfera dreptului succesoral?”.