Materia Drept civil. Persoanele fixează cadrul juridic al existenței subiectului de drept. Dincolo de aparența sa teoretică, această disciplină se află în contact direct cu cele mai sensibile dimensiuni ale condiției umane: capacitatea, identitatea, viața, integritatea corporală sau demnitatea.

Lucrarea de față, destinată studenților facultăților de drept, urmează structura clasică a materiei, astfel cum este configurată de Codul civil, însă nu se limitează la analiza normelor de drept comun. Am considerat necesar ca expunerea să fie completată printr-o examinare atentă a legislației speciale incidente, întrucât regimul juridic al persoanei este, în prezent, rezultatul unei construcții normative complexe și dinamice. Instituții, precum cele legate de  identificarea persoanei  sau  de măsurile de ocrotire, nu mai pot fi înțelese corespunzător fără integrarea acestor reglementări speciale.

În elaborarea cursului, am urmărit nu doar prezentarea normelor în vigoare, ci și evidențierea evoluției și, uneori, a zbuciumului legislativ care au precedat punerea lor în aplicare  și au condus la forma actuală a reglementării. Numeroasele intervenții legislative din ultimii ani demonstrează caracterul viu al dreptului și adaptarea sa continuă la realitățile sociale și la exigențele protecției drepturilor persoanei. Trimiterile la modificările succesive au rolul de a oferi studenților o perspectivă istorică și critică asupra instituțiilor analizate și de a sublinia că dreptul nu este un sistem static, ci unul în permanentă și firească  transformare.

Pentru a facilita studiul individual, în numeroase situații au fost reproduse, în cuprinsul lucrării sau în notele de subsol, dispozițiile legale relevante. Această opțiune metodologică urmărește familiarizarea directă a studenților cu textul normativ și încurajarea unei lecturi active și riguroase a legii. 

Sper ca acest curs să ofere nu doar un instrument de pregătire pentru examene, ci și un cadru de reflecție asupra statutului juridic al persoanei, și asupra responsabilității pe care juristul o poartă în aplicarea și interpretarea normelor.