Volumul Principii ale statului de drept. Evoluția istorică și relevanța actuală examinează geneza și evoluția conceptului de stat de drept, precum și principiile asociate cu acesta sau generate pe cale pretoriană din normele constituționale care consacră domnia legii. Invocată din abundență în discursul public, în limbajul de specialitate și în practica instanțelor de contencios constituțional, domnia legii a devenit o componentă esențială a culturii politice și juridice a lumii libere.

Succesul pe plan politic și doctrinar-juridic al acestui concept-umbrelă, înglobând un număr considerabil de norme și principii ale constituționalismului liberal, se datorează în bună parte ambiguității sale. Definirea statului de drept întrunește doar un consens nominal din partea autorilor de drept public. Există un acord cvasiunanim asupra imperativului supremației legii în raport cu voința arbitrară a oamenilor, dar nu există o formulare clară și univocă, general acceptată. Statalitatea de drept vizează în esență o cultură a măsurii, care trebuie însă redefinită în condițiile în care există o tendință clară de juridicizare a vieții sociale. Prin aceasta, ea dobândește o dinamică proprie, capătă contururi schimbătoare și conotații neașteptate.

O cartografiere mai precisă a acestui concept poate fi realizată prin examinarea principiilor constituționale de rang comparabil („principii concurente”: democrația, separația puterilor, garantarea drepturilor fundamentale etc.) și a principiilor subsumate statului de drept sau generate de acesta. Lucrarea Principii ale statului de drept. Evoluția istorică și relevanța actuală analizează aceste principii, pe baza doctrinei și practicii justiției constituționale europene și române.