„Duratele” sunt imanente procesului civil. Dar ele nu mai au demult doar semnificația imanenței; „orologiul justiției” reprezinta chiar o condiție fundamentala a actului și faptului de „dreptate”, temporizarea rostirii dreptului fiind, uneori, tot atât de pagubitoare ca și ignorarea lui. Justice delayed, justice denied – spune un adagiu englez – sau justice rétive, justice fautive – cum spune un dicton francez.

   Timpul, procedura, judecata și dreptatea nu mai sunt termeni univoci. Procesul, prin ritualul pe care îl urmeaza, își are propria logica temporala; dar, prin scopul pe care îl urmarește, procesul este mijlocul restabilirii dreptului și a integritații lui în timp util, spulberând cât mai repede cu putința drama aștepta­rilor și a incertitudinilor. Astfel cum preciza și instanța europeana, termenul rezonabil de rezolvare a unui litigiu este o condiție de credibilitate și de eficacitate a justiției.

   Trebuie respinsa imaginea caricaturala și nefasta a procedurii; ea trebuie întrebuințata nu ca o „arma” la îndemâna uneia dintre parți, pentru a temporiza deznodamântul judiciar, ci ca o „metoda” de organizare și desfașurare a unui proces. Pe scurt și altfel zis, timpul este dominator într-un proces, dar el poate și trebuie sa fie dominat. Între cele doua axiome nu este o relație de excludere reciproca. Ele sunt compatibile, dar totul depinde de organizarea „legala” a procesului și de „gestionarea” lui concreta de catre judecator. Altfel, celeritatea risca sa devina un principiu enigmatic sau un principiu din arsenalul retoricii juridice, prea puțin sau niciodata palpabil.

   Firește, celeritatea nu este singurul imperativ al procesului, fiind absurd sa se aprecieze judecata și hotarârile judecatorești în termeni de „randament orar”. „Calitatea” nu numai ca nu trebuie ignorata, dar ea are categoric întâietate. Totuși, un echilibru între „calitate” și „celeritate” este necesar și rațional: obținerea „rapida” a unei hotarâri „injuste” nu face decât sa-i multiplice acesteia nefastele urmari; obținerea unei hotarâri „juste”, dar dupa o perioada de dramatica așteptare, s‑ar putea sa nu mai procure nicio satisfacție beneficiarului ei, caci timpul omoara uneori mai perfid decât nedreptatea.