Monografierea spatiului public ar putea fi considerata un lux cultural, intrucat stim cu totii ce este spatiul public: deci, o tema banala, pe care o traim zilnic si ale carei mecanisme sunt arhicunoscute.

In realitate, spatiul public constituie o tema partial cunoscuta, niciodata complet, fata de care participantii, independent de domeniul de activitate si de complexitatea acestuia, isi definesc propria locatie, departe de rosturile, rolurile si dispunerea fiecaruia.

Este vorba, in fapt, de o neputinta obiectiva a fiecarui participant de a-si defini microspatiul, cunoasterea teoretica si pragmatica, metodologica si metodica a acestei forme superioare de socializare umana nefiind de ajuns. Spatiul public, prin natura sa, nu se lasa cunoscut suficient.

Lucrarea Spatiul public nu se doreste a fi un simplu exercitiu filosofic asupra conceptului in sine, ci urmareste, pe langa cunoastere, descifrarea unui spatiu al tuturor activitatilor social umane, in care toti traim in diferite ipostaze, fiecare avand o reprezentare proprie.