Ioan Albu

7 aprilie 1918, comuna Hodac, jud. Mures – 6 ianuarie 1997, Cluj-Napoca

Absolvent al Facultatii de drept din Cluj (1948), a fost cadru didactic al Universitatii „Babes-Bolyai” pentru aproape patru decenii (1948- 1983). A participat mai mult de 4 ani la cel de-al Doilea Razboi Mondial, fiind veteran de razboi. Eminent specialist in dreptul familiei, drept funciar si drept civil, a obtinut titlu de doctor in stiinte juridice cu teza Caracterul istoric si de clasa al relatiilor de familie (1966). A participat la conferinte internationale pe teme de dreptul familiei, cu prezentare de lucrari, in 1974 la Bratislava (Slovacia) si in 1979 la Uppsala (Suedia).

A primit premiul Simion Barnutiu, acordat de Academia Romana in semn de recunoastere a contributiei sale la studiul dreptului (1976).

A elaborat o serie de monografii exhaustive de dreptul familiei: Nulitatea casatoriei in practica judiciara (1974), Infierea (1977), Casatoria in dreptul roman (1988), precum si un amplu tratat de Dreptul familiei (1975). In domeniul dreptului civil, a publicat: Rolul si functiile dreptului (1976), Raspunderea civila pentru daune morale (1983), Introducere in studiul obligatiilor (1984), Drept civil. Contractul si raspunderea contractuala (1994).

In subsidiar, a fost preocupat de problematica dreptului funciar: Curs de drept funciar. Cartile funciare (1957), Noile carti funciare (1997).

A publicat lucrari didactice si a colaborat cu articole, studii si recenzii la reviste din tara si strainatate. 

Sursa: Dictionarul personalitatilor juridice Romanesti, Editura Hamangiu, 2008