Andrei Tinu
Studii: Doctor în Drept (2024) – Academia de Studii Economice din București; doctor în Istorie (2014) – Universitatea din București; master în Studii religioase și juridico-canonice ale celor trei mari religii monoteiste: mozaică, creștină și islamică (2017) – Universitatea „Ovidius” din Constanța; master în Medierea conflictelor în Drept (2009); licențiat în Drept – Facultatea de Drept, Universitatea „Titu Maiorescu” din București (2008). A urmat, de asemenea, cursuri postuniversitare de Protocol și etichetă în diplomație la Institutul Diplomatic Român și de Securitate și bună guvernare la Colegiul Național de Apărare.
Activitate academică și profesională: Lector universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu” din București (din 2018), unde predă Istoria statului și dreptului românesc, Drept canonic și Etică și integritate academică. Anterior, a fost asistent universitar în cadrul aceleiași facultăți (2014–2018). A exercitat funcția de președinte, cu rang de secretar de stat, al Autorității Naționale pentru Cetățenie (2017–2019 și în cursul anului 2020), precum și pe aceea de vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat (2014–2016).
Activitate științifică: Cercetător științific asociat în cadrul Departamentului de Drept Public al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române (din 2018) și membru al Asociației Române de Drept Constituțional. Domeniile sale principale de cercetare sunt istoria dreptului românesc și a instituțiilor juridice, istoria dreptului penal, dreptul canonic și raporturile dintre stat și culte, formarea și evoluția limbajului juridic românesc, cetățenia și dreptul public.
Cărți publicate: Pravila de obște (1788). Codul penal iosefin în Bucovina și începuturile limbajului penal modern românesc, Ed. Universul Juridic, București, 2026; Drept canonic, Ed. Hamangiu, București, 2025; Drept canonic, Ed. Hamangiu, București, 2025; Introducere în dreptul administrativ, Ed. Hamangiu, București, ed. I – 2021, ed. a II-a – 2025; Dumitru Tinu și Adevărul, vol. I: Ieșirea din tranșee: 1989–1995, vol. II: Spre stația speranței: 1996–2002, Ed. Neverland, București, 2020; Istoria statului și dreptului românesc, Ed. Hamangiu, București, ed. I – 2018, ed. a II-a – 2020, ed. a III-a – 2022; Scînteia de la Praga, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2015; Dezbateri universitare. Culegere de discursuri (coord.), Ed. Universității „Titu Maiorescu”, București, 2013; Otrava de aur. Ferma de vipere de la 0 la profit (coord.), București, 2012; Moștenirea, Ed. Nouă, București, 2010. Este, de asemenea, redactor de termeni din domeniul istoriei dreptului românesc în cadrul Enciclopediei Juridice Române, Ed. Universul Juridic.
Distincții: „Crucea Mitropoliei Basarabiei” pentru mireni, conferită pentru merite deosebite în promovarea creștinismului românesc și a idealurilor naționale.
Activitatea sa științifică urmărește cu precădere evoluția instituțiilor și conceptelor juridice în spațiul românesc, raportul dintre tradiția juridică și procesele de modernizare, precum și interferențele dintre dreptul statal, dreptul canonic și cultura juridică europeană.
