Nu aveti niciun articol in cosul de cumparaturi.

Malpraxis. Raspunderea personalului medical si a furnizorului de servicii medicale. Editia a 2-a

Practica judiciara
ISBN/ISSN: 978-606-27-0669-2
Editura: Hamangiu
49,00 lei
44,10 lei
Disponibilitate: In stoc

Lucrarea, aflata la a doua editie, reprezinta prima sinteza de jurisprudenta publicata in materia raspunderii medicale. Hotararile selectate se refera la chestiuni diversificate, ce tin de natura obligatiilor personalului medical, consecintele actului medical efectuat cu incalcarea obligatiilor profesionale, din perspectiva raspunderii civile delictuale, dar si a legilor speciale pe domenii: obligatia de diligenta in tratamentul aplicat, obligatia de rezultat in anumite tratamente (stomatologice), obligatia de diagnosticare corecta, obligatia de preventie, de monitorizare, de supraveghere medicala. De asemenea, sunt abordate aspecte privind desfasurarea procedurii administrative prealabile in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, referitoare la obligativitatea efectuarii unui raport de expertiza asupra cazului sesizat, solutiile pe care le poate pronunta Comisia, natura termenului pentru emiterea de catre Comisie a unei decizii asupra sesizarii privind cazul de malpraxis, precum si probleme procedurale invocate in fata instantelor judecatoresti, cum ar fi competenta materiala, prescriptia actiunii in raspundere, coparticiparea procesuala pasiva obligatorie a Comisiei de malpraxis si a medicilor raspunzatori, administrarea si aprecierea probelor in fata Comisiei si a instantelor.

Sunt prezentate in volum atat exemple de spete in care instantele au retinut existenta unui caz de malpraxis, raspunderea pentru fapta proprie a personalului medical si raspunderea, in calitate de comitent, a unitatilor spitalicesti si a cabinetelor medicale private, cat si spete in care acestea au respins actiunile in raspundere medicala fie ca urmare a inexistentei elementului material al raspunderii, a vinovatiei, fie pentru ca a fost posibila si s-a efectuat repararea imediata a prejudiciului, fie din cauza lipsei administrarii din partea persoanei interesate a probelor necesare judecarii cauzei. Au fost redate intr-o sectiune distincta litigii referitoare la raspunderea unitatilor medicale insesi, in cadrul carora culpa medicului nu a fost retinuta, fiind identificate cauzele producerii prejudiciilor medicale in conditiile de tratament, declansatoare de infectii intraspitalicesti, sau in lipsa medicamentelor, a dotarilor, a instrumentarului medical ori a substantelor sau a sangelui pentru efectuarea completa si corecta a interventiilor chirurgicale.

In contextul nefericit al mediatizarii unor cazuri de malpraxis medical, raspunderea personalului medical trebuie inteleasa in mod corect din perspectiva judiciara, atat de catre medici, cat si de catre pacientii implicati. Nu orice conduita a personalului medical poate atrage raspunderea medicala, ci indeplinirea in fapt si in drept a conditiilor prevazute de art. 998-999 C.civ. 1864, respectiv de art. 1357 NCC, precum si de Legea nr. 95/2006, in mod cumulativ. Din aceasta perspectiva, lucrarea poate fi o referinta utila pentru persoanele care nu sunt familiarizate cu termenii juridici si medicali, precum si pentru personalul medical. De asemenea, hotararile selectate pot constitui un instrument de lucru necesar pentru avocatii care isi asuma sustinerea actiunilor in raspundere medicala ori apararea personalului medical, precum si pentru magistratii aflati in situatia de a pronunta solutii in cauzele de acest fel supuse judecatii.

  • Capitolul I. Procedura administrativă prealabilă de stabilire a cazurilor de malpraxis
    • 1. Sesizarea adresată Comisiei de malpraxis. Menţiuni obligatorii şi documentele care trebuie anexate sesizării. Respingerea ca nefondată a sesizării care nu întruneşte cerinţele legale. Clasarea cazului sesizat
    • 2. Situaţiile în care Comisia de malpraxis dispune clasarea cazului sesizat. Comisia se pronunţă cu privire la temeinicia cazului de malpraxis doar în baza raportului primit de la expertul desemnat. Admisibilitatea cererii în contestare a procesului-verbal de clasare şi în constatare în mod direct de către instanţe a cazului de malpraxis. Termenul de formulare a contestaţiei
    • 3. Prescripţia actelor de malpraxis. Termen. Întreruperea cursului prescripţiei prin sesizarea Comisiei. Clasarea cazului în cazul împlinirii termenului. Obligativitatea realizării unui raport de expertiză asupra cazului de malpraxis reclamat, în cadrul procedurii în faţa Comisiei. Nerelevanţa efectuării anterior, prin intermediul Institutului Naţional de Medicină Legală, a unei expertize medico-legale judiciare
    • 4. Nerespectarea obligaţiei Comisiei de malpraxis de a desemna un expert sau un grup de experţi în vederea efectuării unui raport asupra cazului sesizat. Nulitatea deciziei emise de Comisie
    • 5. Neachitarea de către persoana interesată a onorariului de expert în cadrul procedurii desfăşurate în faţa Comisiei de malpraxis. Inexistenţa obligaţiei instanţelor judecătoreşti de a administra o expertiză care să suplinească lipsa administrării acestei probe în faţa Comisiei. Nulitate condiţionată de vătămare a deciziei emise de Comisie care nu conţine termenul în care poate fi contestată. Admisibilitatea contestării deciziei care nu soluţionează pe fond sesizarea
    • 6. Achitarea onorariului de expert în cadrul procedurii desfăşurate în faţa Comisiei de malpraxis. Netransmiterea dovezii de plată a onorariului. Clasarea cauzei. Posibilitatea Comisiei de a verifi ca plata prin interogarea contului. Formalism excesiv constatat de instanţă
    • 7. Procedura de efectuare a expertizei în faţa Comisiei de malpraxis şi în faţa instanţelor judecătoreşti. Termenul de recomandare de 3 luni pentru emiterea de către Comisie a unei decizii asupra sesizăriiprivind un caz de malpraxis. Nereglementarea participării medicului cercetat la alegerea expertului ori la întocmirea raportului de expertiză în cadrul procedurii desfăşurate de Comisie. Stabilirea legăturii de cauzalitate între conduita medicală şi traumatismul obstetrical, urmat de decesul nou-născutului. Reţinerea unui caz de malpraxis
  • Capitolul al II-lea. Aspecte procedurale. Competenţa instanţelor judecătoreşti în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 95/2006. Sarcina probei şi mijloace de probă
    • 8. Acţiune în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 95/2006 şi ale Codului civil. Neparcurgerea procedurii administrative în faţa Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. Competenţa materială a judecătoriei. Incidenţa principiului aplicării legii speciale cu prioritate faţă de legea generală
    • 9. Confl ict de competenţă între judecătorie şi tribunal privind acţiunea în constatare a unui caz de malpraxis. Cereri adresate direct instanţei. Competenţă materială expres reglementată de legea specială în favoarea judecătoriei
    • 10. Competenţa judecătoriei în soluţionarea acţiunii având ca obiect pretenţii daune materiale şi morale. Intervenţie chirurgicală de ligamentoplastie. Contractarea din mediul intraspitalicesc a unui agent infecţios, cu ocazia intervenţiei chirurgicale
    • 11. Acţiune în răspundere civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice. Caracterul facultativ al procedurii administrative prealabile. Competenţa judecătoriei sau a tribunalului, în funcţie de valoarea obiectului cererii. Incidenţa legii generale
    • 12. Confl ict negativ de competenţă între judecătorie şi tribunal. Cerere având ca obiect, pe de o parte, contestaţia împotriva unei decizii emise de Comisia de disciplină şi, pe de altă parte, constatarea existenţei unui caz de malpraxis. Competenţa materială a secţiei de contencios administrativ şi fi scal a tribunalului pentru primul petit. Reglementare expresă prin legea specială a competenţei judecătoriei cu privire la petitele privind constatarea existenţei unui caz de malpraxis
    • 13. Obligaţia unităţii medicale de a emite, în condiţiile Legii nr. 554/2004, răspunsuri la toate cererile pacienţilor prin care aceştia solicită informaţii privitoare la proceduri medicale la care au fost supuşi ori cu privire la contravaloarea unor proceduri medicale. Competenţa instanţei de contencios administrativ. Incidenţa Legii nr. 95/2006 în privinţa acuzaţiei de malpraxis
    • 14. Acţiune formulată exclusiv împotriva Comisiei de malpraxis. Litisconsorţiu procesual pasiv obligatoriu în privinţa Comisiei de malpraxis şi a medicilor răspunzători. Diagnostic eronat cu privire la o „fractură platou tibial drept”, datorat calităţii precare a fi lmuluiradiologic, precum şi echipamentului de diagnostic radiologic utilizat, cu grad mare de uzură fi zică şi morală
    • 15. Tratament stomatologic. Sarcina probei şi mijloace de probă în dovedirea malpraxisului. Adrese de trimitere pentru investigaţii şi expertize emise de Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Dentişti. Necesitatea efectuării unei expertize tehnice medico-legale. Existenţa prejudiciului. Lipsa celorlalte condiţii ale răspunderii medicale
    • 16. Tratament artroză. Terapia Orthokine recomandată şi efectuată fără a se obţine efectele medicale promise. Invocarea nerespectării obligaţiei de informare. Sarcina probei privind condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii medicale. Lipsa răspunsurilor părţii la interogatoriu. Lipsa altor mijloace de probă. Nedovedirea condiţiilor răspunderii medicale
    • 17. Carcinom renal. Diagnostic greşit. Rolul aparaturii medicale în stabilirea diagnosticului. Raportul dintre expertize şi simple investigaţii medicale realizate în procesul diagnosticării. Sarcina probei. Lipsa culpei în realizarea actului medical
    • 18. Neindicarea niciunui motiv concret de nelegalitate sau de netemeinicie a deciziei emise de Comisia de malpraxis. Sarcina probei. Lipsa probelor privind existenţa unui caz de malpraxis. Culpa pacientului în neefectuarea tratamentului pentru eczemă varicoasă gamba stângă. Neefectuarea consultului de specialitate recomandat de medic
    • 19. Aprecierea probelor. Tratament stomatologic. Lucrare protetică. Refuzul pacientei referitor la defi nitivarea lucrării protetice prin cimentare defi nitivă, precum şi în privinţa planurilor de tratament propuse de alţi medici stomatologi. Competenţa Colegiului Medicilor Dentişti
    • 20. Liberul acces la justiţie şi rolul Comisiei de malpraxis. Admisibilitatea acţiunii în justiţie fără parcurgerea procedurii administrative prealabile. Constituţionalitatea art. 684 din Legea nr. 95/2006. Chirurgie oftalmologică. Nedovedirea raportului de cauzalitate între intervenţia chirurgicală a medicului pârât şi pierderea vederii la ochiul drept, ca urmare a unor intervenţii chirurgicale ale altor medici. Respectarea obligaţiei de informare. Lipsa culpei medicale. Probatoriu. Utilitatea expertizei medicale
  • Capitolul al III-lea. Acţiuni având ca obiect obligaţia de a face
    • 21. Tratament stomatologic. Erori medicale. Sancţiune disciplinară. Refuzul medicului stomatolog de a înmâna pacientei actele de constatare întocmite cu ocazia intervenţiilor efectuate, în vederea prezentării la un alt medic stomatolog. Acţiune îndreptată împotriva cabinetului stomatologic pentru predarea actelor. Existenţa interesului cererii pacientei. Aplicarea unei amenzi civile pe zi de întârziere
    • 22. Obiectul sesizării Comisiei de malpraxis. Obligaţia medicului de familie de informare a părinţilor asupra stării de sănătate a copiilor minori. Refuzul medicului. Nereţinerea existenţei unui caz de malpraxis. Plângere împotriva deciziei Comisiei şi cerere având ca obiect obligaţia de a face (constând în obligarea la furnizarea informaţiilor solicitate) neîntemeiate
  • Capitolul al IV-lea. Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale. Condiţiile răspunderii civile delictuale
    • Secţiunea 1. Situaţii în care s-a reţinut existenţa unui caz de malpraxis. Angajarea răspunderii medicului pentru fapta proprie şi/sau a unităţii medicale pentru fapta altuia
      • 23. Răspunderea medicală – răspundere civilă delictuală. Eroarea profesională. Hipertensiune indusă de sarcină, preeclampsie. Neevidenţierea diagnosticului corect şi neluarea măsurilor necesare de tratament. Culpă prin omisiune. Reţinerea răspunderii medicului de gardă şi a medicului curant neonatolog pentru lipsa de supraveghere directă şi permanentă a pacientei însărcinate şi pentru neefectuarea corectă şi completă a analizelor la internare. Criterii de evaluare a daunelor morale. Existenţa raportului de prepuşenie. Reţinerea răspunderii unităţii medicale pentru fapta medicului
      • 24. Condiţiile speciale ale răspunderii medicale. Natura legală, şi nu contractuală, a raportului juridic dintre medic şi pacient. Realizarea de implanturi dentare – obligaţie de rezultat. Operaţie stomatologică incorectă – implanturi greşit alese şi inserate. Neluarea niciunei măsuri medicale efi ciente pentru ameliorarea stării pacientei. Îndeplinirea condiţiilor răspunderii medicului. Inexistenţa unui raport de prepuşenie între unitatea medicală şi medicul stomatolog. Nereţinerea răspunderii unităţii medicale pentru fapta medicului
      • 25. Operaţie de cezariană. Omisiunea extragerii unui corp străin din corpul pacientei operate. Neglijenţa medicului chirurg în verifi carea integrităţii câmpurilor operatorii. Nereţinerea răspunderii asistentei de sală. Reţinerea răspunderii solidare a medicilor chirurgi. Obligaţia de despăgubire a asigurătorului. Existenţa raportului de prepuşenie
      • 26. Ecografi e abdominală. Aprecierile medicului cu privire la un organ, în fapt, extirpat chirurgical. Diagnostic eronat. Neglijenţă medicală fi e în folosirea echipamentelor medicale, fi e în interpretarea analizelor medicale. Răspunderea unităţii medicale pentru fapta medicului – răspundere obiectivă. Relevanţa verifi cărilor efectuate de către comisia de control din cadrul unităţii medicale. Acordarea de daune materiale şi morale
      • 27. Culpa medicului care a internat de trei ori pacientul la unitatea de primiri urgenţe (U.P.U.), fără a respecta obligaţia de trimitere la secţia neurochirurgie, conduită care a determinat decesul acestuia. Depăşirea limitelor competenţei profesionale. Acordarea daunelor morale. Răspunderea asigurătorului. Răspunderea unităţii medicale pentru fapta medicului
      • 28. Diagnostic eronat, stabilit la unitatea de primiri urgenţe (U.P.U.). Nedepistarea semnelor infarctului miocardic acut. Eroare de diagnostic şi de tratament. Culpa comună şi în proporţii egale a medicului şi a unităţii medicale. Neacordarea daunelor materiale. Acordarea daunelor morale. Stabilirea eronată a temeiului de drept incident cazului de malpraxis invocat. Califi carea juridică a faptei doar din perspectiva răspunderii civile de drept comun. Invocarea excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului şi a excepţiei prematurităţii cererii
      • 29. Fizioterapie – tratament galvano-terapeutic. Răspunderea asistentei medicale pentru aplicarea unui tratament, fără a avea un diagnostic stabilit în prealabil de medic sau vreo recomandare terapeutică în acest sens. Includerea în lanţul cauzal a faptei victimei înseşi şi a reacţiei particulare a organismului la tratament. Nereţinerea răspunderii medicului. Criterii de acordare a daunelor morale. Existenţa unui raport de prepuşenie între unitatea medicală şi asistenta medicală
    • Secţiunea a 2-a. Situaţii în care nu s-a reţinut existenţa unui caz de malpraxis. Neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale
      • 30. Învinuit adus la spital de către agenţii de poliţie, în vederea internării şi efectuării unei expertize psihiatrice. Inexistenţa în cadrul spitalului a unei secţii de psihiatrie. Trimiterea imediată către un alt spital pentru investigaţii specifi ce. Legalitatea măsurii dispuse de parchet nu poate fundamenta răspunderea unităţii medicale
      • 31. Stabilirea greşită prin analize a grupei sanguine a unei paciente gravide. Imposibilitatea stabilirii modului în care s-a săvârşit eroarea cu privire la grupa sanguină. Lipsa faptei ilicite. Lipsa culpei medicale. Analize refăcute gratuit de către unitatea medicală. Lipsa unui raport de evaluare psihologică. Respingerea pretenţiilor de reparare a prejudiciului material şi moral
      • 32. Obligaţia de informare asupra tuturor analizelor prin care se pot depista eventuale anomalii ale stării de sănătate a fătului şi asupra riscului pe care îl presupun aceste analize. Invocarea omisiunii culpabile de informare a părinţilor cu privire la riscul sporit de a avea un copil suferind de sindromul Down. Nedovedire. Uzanţă profesională
      • 33. Copil născut cu malformaţie, nedepistată de medic la examenul ecografi c al gravidei pe perioada sarcinii. Acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită. Începutul prescripţiei dreptuluila acţiune. Prejudiciu succesiv. Lipsa calităţii procesuale active a minorei. Lipsa competenţei medicului examinator de a efectua examinări ecografi ce. Încălcarea dreptului la informare al pacientei. Eroare de diagnostic. Acordarea daunelor morale. Neacordarea daunelor materiale. Inexistenţa faptei ilicite şi a raportului de cauzalitate. Răspunderea asigurătorului
      • 34. Tratament stomatologic. Fapta licită a medicului. Afecţiuni survenite ulterior tratamentului, cauzate de particularităţile morfo-anatomice ale pacientului. Nereţinerea răspunderii medicului. Angajarea răspunderii contractuale a pacientei pentru plata contravalorii lucrărilor protetice
      • 35. Patologie ORL. Deviaţie sept nazal. Rinită cronică hipertrofi că. Intervenţie chirurgicală principală corespunzătoare diagnosticului stabilit. Obligaţia de informare. Lipsa acordului scris al pacientului pentru operaţia concomitentă de mucotomie. Lipsa caracterului ilicit al faptei medicului. Manifestări ulterioare fără legătură cauzală cu intervenţia operatorie. Invocarea excepţiei prescripţiei extinctive. Dispoziţii aplicabile. Lipsa calităţii de salariat a medicului faţă de unitatea medicală. Reţinerea raportului de prepuşenie
      • 36. Chirurgie laringiană. Nedovedirea legăturii de cauzalitate între operaţia efectuată şi patologia post-chirurgicală, a cărei simptomatologie poate fi oricând exacerbată de alţi factori. Lipsa culpei medicale
      • 37. Diagnostic şi tratament ORL. Examen paraclinic incomplet. Lipsa legăturii de cauzalitate între surditatea brusc instalată şi diagnosticul iniţial (disfuncţie tubară) şi tratamentul corect efectuat pentru acest diagnostic. Nerespectarea prescripţiei sau a recomandării medicale. Inexistenţa raportului de prepuşenie între medic şi unitatea medicală, sub aspectul asistenţei medicale acordate. Lipsa calităţii procesuale pasive a unităţii medicale
      • 38. Diagnostic de plagă tăiată, corect stabilit la momentul internării, bazat pe examen clinic sistemic şi local, fără existenţa semnelor de ischemie acută. Întârziere nejustifi cată în transferul pacientului. Nerespectarea obligaţiei de diligenţă în vederea asigurării tratamentului medical adecvat. Existenţa faptei ilicite. Lipsa legăturii de cauzalitate în privinţa acestei întârzieri faţă de amputaţia piciorului pacientului
      • 39. Tratament oftalmologic pentru glaucom. Apariţia unei formaţiuni tumorale care a condus la pierderea defi nitivă a ochiului. Obligaţia de mijloace a medicului de a aplica remediile medicale cele mai indicate în vederea însănătoşirii pacientului, precum şi de a avea conduita necesară în vederea asigurării unei prevenţii efi ciente. Invocarea neîndeplinirii obligaţiei de informare şi de monitorizare corespunzătoare a pacientului. Inacţiune neculpabilă a medicului. Lipsa raportului de cauzalitate. Timbraj
      • 40. Criteriile unei conduite medicale culpabile. Răspunderea medicului – răspundere subiectivă. Stabilirea unui diagnostic simptomatic corect şi aplicarea unui tratament simptomatic corespunzător la momentul internării la unitatea de primiri urgenţe (U.P.U.). Imposibilitatea stabilirii diagnosticului etiologic de mielită acută transversă cu debut clinic atipic de un medic de urgenţe medicale. Eroare de diagnostic. Investigaţii imposibil de efectuat ca urmare a lipsei de tehnică necesară. Nedovedirea conduitei culpabile
      • 41. Cancer de cavum. Diagnostic greşit, stabilit în condiţiile dotării insufi ciente cu echipament de diagnostic şi tratament a cabinetului medical. Distincţia dintre fapta comisă prin eroare şi fapta comisă din greşeală. Lipsa raportului de cauzalitate. Nerespectarea de către pacient a prescripţiei sau a recomandării medicale. Nereţinerea răspunderii medicului
      • 42. Chiuretaj uterin. Nerespectarea de către pacientă a interdicţiilor impuse de medic. Fapta victimei înseşi. Lipsa vinovăţiei medicului în producerea unor complicaţii ulterioare
      • 43. Mamoplastie. Asimetrie mamară datorată nerespectării de către pacient a recomandărilor medicale. Fapta victimei înseşi. Lipsa vinovăţiei medicului
    • Secţiunea a 3-a. Răspunderea unităţii medicale pentru fapta proprie
      • 44. Operaţie pentru fractură luxaţie umăr drept, fractură cap radial stâng. Acţiune în răspundere civilă delictuală cu privire la fapte ilicite concurente. Probatoriu. Lipsa culpei medicului cu privire la o abordare chirurgicală incorectă. Infecţie nozocomială cu bacterii e-coli şi pioceanic, ca urmare a contaminării microbiene a plăgii de la umărul drept, care a avut loc în mediul spitalicesc. Reţinerea răspunderii pentru fapta proprie a unităţii medicale. Criterii de cuantifi care a daunelor materiale şi morale. Răspunderea asigurătorului
      • 45. Neoplasm bronhopulmonar cu metastaze osoase. Hemoptizie. Intervenţie chirurgicală de extirpare a unui plămân, necesară pentru oprirea sângerării cu scopul salvării vieţii pacientului. Respectarea obligaţiei de către medicul curant de a depune toate diligenţele în efectuarea actului medical. Nedovedirea faptei ilicite şi a culpei medicului. Nereţinerea faptei unităţii medicale de infectare a pacientului cu staphylococcus aureus – infecţie intraspitalicească
  • Capitolul al V-lea. Răspunderea disciplinară a personalului medical
    • 46. Tratament stomatologic. Excepţie de nelegalitate. Sesizarea greşită a Comisiei de disciplină în locul Comisiei de malpraxis. Nelegalitatea deciziei Comisiei de disciplină. Admisibilitatea contestării decizieiemise de Comisia de disciplină în privinţa soluţiei asupra sesizării de malpraxis. Faptă ilicită. Neluarea măsurilor adecvate şi efi ciente pentru reducerea până la dispariţie a senzaţiei de durere şi disconfort produse pacientei de lucrările dentare efectuate. Eroare de conduită profesională. Nereţinerea răspunderii cabinetului stomatologic. Neinvocarea temeiului legal
    • 47. Culpa personalului medical cu responsabilităţi în monitorizarea şi asistarea naşterii. Obligaţia medicului obstetrician de a asista naşterea. Obligaţia asistentei medicale de obstetrică-ginecologie de supraveghere a pacientei gravide afl ate în travaliu şi de a anunţa medicul responsabil. Gravă neglijenţă a asistentei medicale în înfăptuirea actului medical. Abatere disciplinară gravă. Criterii de aplicare a sancţiunii disciplinare
    • 48. Reţinerea unei abateri administrative a medicului nu dovedeşte existenţa faptei ilicite. Intervenţie chirurgicală. Ruperea lamei de bisturiu, neimputabilă medicului. Caz fortuit. Menţinerea unor fragmente în corpul pacientului. Neefectuarea investigaţiilor necesare. Neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile. Dreptul la informare al pacientului. Limitarea terapeutică a obligaţiei de informare. Nedovedirea existenţei vreunui prejudiciu ca urmare a intervenţiei chirurgicale. Neacordarea daunelor morale
  • Capitolul al VI-lea. Răspunderea penală a personalului medical
    • 49. Ucidere din culpă. Diagnostic greşit. Nerecunoaşterea semnelor certe de sindrom coronarian acut de pe traseul EKG şi, ca atare, neinstituirea tratamentului de urgenţă al infarctului miocardic sau transferul de urgenţă către un spital de rang superior. Lipsa unei informări adecvate. Clauză contractuală de limitare a răspunderii care nu produce efecte
    • 50. Ucidere din culpă. Asistenţă medicală publică de urgenţă prespitalicească acordată de asistenta medicală. Stabilirea unui diagnostic prezumtiv eronat. Necomunicarea stării pacientului către medicul coordonator. Temporizarea transportului pacientei la spital, fapt ce a determinat intervenţia unui stop cardio-respirator care a condus la deces. Interdicţia pentru echipajele medicale de urgenţă tip B2 de a stabili diagnostice. Existenţa unui raport de prepuşenie între unitate şi asistenta medicală
    • 51. Ucidere din culpă. Deces cauzat de administrarea eronată de către asistenta medicală, în cadrul tratamentului prescris pacientului minor, prin branulă, a unei substanţe destinate unui alt pacient. Neregularităţi privind depozitarea substanţelor, monitorizarea asistenţilor şi volum excesiv de muncă pentru asistenţii medicali. Stabilirea cuantumului daunelor materiale şi morale. Răspunderea asigurătorului. Clauză abuzivă inserată în contractul de asigurare
    • 52. Ucidere din culpă. Accident de circulaţie. Manevră chirurgicală de drenaj toracic efectuată inadecvat. Lezarea cordului victimei şi provocarea unui stop cardio-respirator care a condus la deces. Culpa comună a inculpatului care a produs accidentul de circulaţie şi a inculpatului medic în producerea decesului victimei
    • 53. Ucidere din culpă. Latură obiectivă. Latură subiectivă. Culpa omisivă a medicului care nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice şi, în lipsa unui efect al acesteia, efectuarea operaţiei de cezariană în maximum 12 ore. Stabilirea daunelor morale. Răspunderea unităţii medicale pentru fapta medicului
    • 54. Vătămare corporală din culpă. Apreciere greşită, din culpă, de către medicul curant al părţii vătămate, a modalităţii de naştere pe cale naturală. Manevre de extragere a fătului care au condus la un handicap neurologic sever al copilului. Reţinerea solidarităţii medicului cu unitatea medicală, nu şi cu Casa de Asigurări de Sănătate
    • 55. Ucidere din culpă. Neacordarea de îngrijiri medicale corespunzătoare de către medicul ginecolog curant. Decesul pacientei. Nereţinerea condiţiilor pentru existenţa cazului fortuit. Neîndeplinirea obligaţiei de informare. Răspunderea asigurătorului de răspundere civilă profesională
    • 56. Ucidere din culpă. Internare pentru hemoragie digestivă superioară, cu recomandare de tratament medicamentos, urmat de externare. Revenire cu internare de urgenţă direct pe Secţia de terapie intensivă. Intervenţia hemoragiei cataclismice, urmată de stop cardiac, care au condus la deces. Culpa spitalului pentru lipsa de sânge transfuzabil. Lipsa vinovăţiei medicilor chirurgi. Achitare. Aplicarea directă a dispoziţiilor art. 2 din Convenţia europeană şi a jurisprudenţei C.E.D.O. Asigurarea de răspundere civilă profesională. Natură juridică
  • Capitolul al VII-lea. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
    • 57. Cauza Csoma c. României. Dreptul la informare. Omisiunea obţinerii consimţământului scris şi a efectuării testelor medicale prealabile. Inexistenţa unui remediu efectiv
Detalii tehnice
Data Aparitiei 05 dec. 2016
Categorie generala Jurisprudenta
Numar Pagini 416
Editie a 2-a
Format Carte brosata
Alti clienti au cumparat si
NOU
Codul penal Codul de procedura penala Legile de executare Actualizat 21 martie  2017

Codul penal. Codul de procedura penala. Legile de executare. Actualizat 21 martie 2017

cu legea de punere in aplicare, reglementarea anterioara, decizii ale Curtii Constitutionale, recursuri in interesul legii, hotarari prealabile, legislatie conexa, index alfabetic
30,00 lei 27,00 lei

Ordonanta presedintiala in materie civila

Practica judiciara potrivit noului Cod de procedura civila
65,00 lei 58,50 lei
NOU
Camera preliminara - Manea, Uzlau, Voicu

Camera preliminara

Practica judiciara
43,00 lei 38,70 lei