Procedura excepţiei de neconstituţionalitate cuprinde, în linii mari, două etape – cea a invocării excepţiei şi verificării condiţiilor de admisibilitate a acesteia, derulată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, şi cea de-a doua, privind controlul propriu-zis de constituţionalitate efectuat de Curtea Constituţională.

 

Prin speţele selectate, lucrarea de faţă îşi propune să ofere celor care spun ori scriu dreptul o privire asupra modului în care se reflectă în practica judiciară preocupările privind identificarea limitelor atribuţiilor instanţelor de judecată în mecanismul controlului de constituţionalitate, clarificarea şi nuanţarea sensului condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, abuzul de drept, precum şi unele aspecte relevante în derularea procedurii, prin prisma unei interpretări flexibile a normelor juridice.